Mai nou mamele nu isi pun intrebari doar asupra alimentelor pe care le vor oferi, ci si asupra metodei de diversificare pe care o vor folosi. Autodiversificare (BLW = baby-led weaning) sau diversificare clasica (piureuri cu lingurita)?

Raspunsul tine de fiecare familie in parte si dezvoltarea cognitiva si motorie a bebelusului. Dar, orice metoda ati alege, principiile sunt aceleasi in cazul copiilor sanatosi nascuti la termen. Adica tot pui de om diversificam, tot cu aceleasi alimente, tot dupa aceleasi recomandari OMS. Asta chiar daca ce se vehiculeaza pe Internet face din cele doua metode chestii complet opuse si care se bat cap in cap.

Autodiversificarea a fost initial promovata pentru copii alaptati. Se poate utiliza cu succes si la copiii hraniti cu lapte praf, dar la baza a fost sustinuta pentru copiii alaptati considerandu-se ca alaptarea la cerere si miscarile de suctiune folosite de bebelus il pregatesc pentru autohranire.

Majoritatea sustinatorilor autodiversificarii considera ca trebuie inceput musai dupa 6 luni, cand bebelusul sta in fund fara suport. Chiar si in cartea de capatai a autodiversificarii se vorbeste de „dupa 6 luni”.

Asadar, semnele ar fi ca sistemul digestiv e pregatit, bebelusul e capabil sa stea in fund cu minimum de suport sau chiar fara suport, e capabil sa intinda mana, sa apuce obiecte si sa le duca la gura repede si cu acuratete, face miscari de masticatie. Cel mai important semn e cel cand fura din farfuria parintilor si pune mancarea in gura singur.

In ghidul OMS pentru statele europene se mai mentioneaza si ca interesul copilului pentru mancare apare in jurul varstei de 5-6 luni si ca daca bebelusul nu accepta / incepe diversificarea pana la varsta de 7 luni trebuie discutat cu pediatrul.

In privinta a ceea ce mananca bebelusul, in mod normal, pentru a facilita procesul de diversificare, se recomanda sa mancam impreuna si aceleasi alimente. Adica chiar si in cazul diversificarii clasice ideal este ca parintele sa manance impreuna cu bebelusul si sa ofere exemplul personal.

Intr-adevar, in cazul oferirii de piureuri combinate, bebelusul nu poate distinge care sunt alimentele care il compun si o sa-i fie mai greu sa asocieze gustul cu forma. Dar daca mama mananca acelasi lucru, dar fara a fi facut piure, poate fi exemplificat destul de bine.

Spre deosebire de piureuri, alimentele oferite in bucăți ii permit copilului sa experimenteze diferite texturi, mirosuri, culori si forme.

Orice metoda de diversificare am alege, trebuie sa intelegem ca diversificarea este o perioada in care copilul intra in contact cu alimente, gusturi si texturi noi. Scopul diversificarii e ca acesta sa invete sa asocieze gusturile cu imaginea alimentului, sa inteleaga ce e foamea, satietatea, setea.

Copilul invata prin imitatie si joc. Asadar este normal ca un bebelus sa vrea sa isi bage mâinile in mâncare. Si aceasta dorinta apare fie ca este autodiversificat sau hrănit cu piureuri.

Ideal mesele se iau impreuna si se serveste acelasi fel, gatit adaptat (fara sare si prajeli) si cu continut potrivit varstei copilului. Scopul diversificarii este ca acesta sa fie capabil in jurul varstei de un an sa consume aceeasi mancare (sanatoasa) ca si restul familiei.

Principala diferenta intre cele doua metode tine de forma de prezentare a alimentelor si gradul de interventie/suport al parintelui in procesul de hranire.